Icoana unei femei înviate

Icoana unei femei înviate

Pr. prof. univ. dr. Constantin Necula

Dintre multele maxime păstrate din gândirea Sfanțului Grigorie de Nazianz, una îmi pare cea mai potrivită pentru perso­najul acestei scurte biografii ce o veți străbate, biografia Maicii Mina Hociotă (1896-1977): „Câștigul vieții este a ieși din viața în fiecare zi”[1]. Nimic nu pare că se potrivește mai mult acestei eroine, în cel mai adânc sens al cuvântului.  

Doi profesori. Daniela și Dragoș Curelea, au lucrat să ne pună la dispoziție icoana recon­stituită a unei Maici din pragul Ortodoxiei Luptătoare care lu­minează dc-acum din orizontul Ortodoxiei Biruitoare dovedind, după spusa Mitropolitului Antonie Plămădeala, că doar împli­nirea în cele două planuri te face locuitor al Bisericii Slujitoare, Ortodoxia împlinită ca împărăție a cerurilor. Niciodată altfel în gândire decât aproape de oameni, Maica Mina a lucrat de partea lui Dumnezeu întru împlinirea poruncii iubirii aproapelui.

Ce avem consemnat în paginile acestei contribuții la o posibilă» mai amplă, monografie sunt punctele de reper într-o viață de femeie dedicată Evangheliei. Nu ai cum să nu te emoționezi» cum să nu te bucuri de existența unor astfel de oameni în tripticul uman al istoriei României. Acumulând documente și date, intuind izvoare de istoricitate încă nedescoperite azi, dar pentru care merită să ne coborâm în praful Arhivelor, autorii alcătuiesc o monografie de suflet, riguroasă, dar și marcată de emoție.

Ar fi fost frumos să putem cuprinde în imagini zdroaba lor ori bucuria la descoperirea a încă unui document, a încă unei cote de carte, ori a încă unei fo­tografii. Pentru cei cărora li se pare că istoria este simplă redare de lecturi particulare merită reamintit că istoria înseamnă oameni șicercetare atenta a striațiilor lumii în care trăim.

Citește și Părintele Dumitru Belu, colegii și interesul Securității. Atmosfera Institutului Teologic din Sibiu în colimatorul informatorilor în anii ’60-’67

Pentru teologii patos întru restaurarea patristică a discursului public al Bisericii merită amintit că pe front ori în spitale, în arena ideilor publice, Biserica are nevoie de mărturisitori abdatați la traficul de răutate din jur, atenți la făptuiri și lecturi, dar mereu așezați în situații de risc. Din acest punct de vedere, Maica Mina este un răspuns ofe­rit de Dumnezeu generațiilor de căldicei, de intelectuali fâstâciți dinaintea vieții propriu-zise, un răspuns de omenie la vremuri de pierdere a omeniei. De aici frumusețea fără margini a unei măr­turisiri. Veți descoperi bornele de viață ale unei femei cu totul deosebite prin abnegație, demnitate și smerenie, linia unei vieți puse zălog vieții altora.

Om de rugăciune și acțiune, Maica Mina primește aceste rânduri ale celor doi tineri istorici asemeni unei scrisori de neuitare. Așa cum va fi primit ovațiile soldaților ro­mâni pe când pășea pragul împărăției iui Dumnezeu. Unii plecați încă de pe câmpul de luptă fiind mărturie că femeia aceasta creș­tină a trecut prin moarte pentru ei. Nu, nu medaliile omenești ori reacția muritoare a timpului i-au fost Maicii Mina motivația, ci zelul plinirii Evangheliei lui Hristos. Și așa, cu moartea pe moarte călcând.

De aceea am scris că această lucrare este despre o femeie înviată. A murit de prea multe ori pentru a nu înțelege cine este Împăratul Oștirilor, Domnul Savaot. Și poate că ar fi înțelept, la an Centenar, să ne aducem aminte și noi că biruința unei oștiri nu stă doar pe tehnica de luptă, ci și pe încrederea în Conducătorul Oștirilor. Maica Mina Hociotă, o mână de pământ, a înțeles. De aceea acum e o mână din Cer, mereu întinsă să ne ajute.

Revista Apel la memorie (anul I – nr. 3/aprilie 2019)


[1] Maximele Părinților – sfaturi înțelepte pentru o viață creștină, Deisis, Sibiu, 2010, p. 77

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *