Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni

Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni

Acad. Mihai Cimpoi

Prezentul volum, intitulat ambiţios Enciclopedia Scriitorilor Români, ne trimite – fireşte – la etimonul grecesc enkyklospaideia (= înăuntru, cerc – ecuaţie), lămurind şi prin denumire intenţia programatică. Ea voieşte a fi un cerc, un mare cerc chiar al scriitorilor români – de aici şi acum (hic et nunc), din frontierele româneşti şi dinafara lor, adică de pretutindeni, după cum spunem în mod curent. Apoi, să facă şi educaţie, în sens că ţine să informeze cititorul în liniamentele biobibliografice posibile cine şi de unde sunt şi cum se circumscriu sau, mai bine zis, cum se exînscriu în acest Mare Cerc al unei reuniuni matriceal-stilistice sub semnul pattern-al al lui Eminescu, cel care spunea că limba română e templul fiinţei noastre şi că nu noi suntem stăpânii limbii, ci ea e stăpâna noastră.(formaţie adeverită mai apoi de Noica şi Heidegger).

Credibilitatea că e vorba anume de un Mare Cerc este dovedită şi de prezenţa ciclopică, enciclopedică cu adevărat, a 1146 (una mie una sută patruzeci şi șase!) de nume…

Deşi vor exista inerente rezerve (româneşti!) faţă de reprezentativitatea lor enciclopedică, ale unor preţuitori şi autodispreţuitori (care s-au cam înmulţit în societatea noastră caragializată şi momotizată; de la Momos, Zeuleţul bârfelii, alungat din Olimp), meritul indiscutabil al Volumului e că prezintă o lume românească ce mai vorbeşte – eminescian – în basme şi gândeşte în poezii, familiarizată, în cel mai înalt grad, cu Poeticul.

Citește și Silvia POP (1937-2018): Omagiul prieteniei

În sprijinul spusei noastre vine anume un teoretician al acestuia: „Spune-mi care este lumea ta şi îţi voi spune cine eşti. Astfel credem că putem spune cine este poetul, chiar dacă nu o facem, căci ceea ce ne interesează este să pătrundem în această lume care este a lui şi să ajungem totodată într-o incomparabilă intimitate cu el”. (Mikel Dufrenne, Poeticul, ed. românească, pag. 131).

Citind Enciclopedia de faţă, ne vom convinge încă odată că scriitorii români contemporani au ca voinţă formativă rostirea esenţială a fiinţei general-umane şi a fiiinţei româneşti ca parte constitutivă a acesteia, căci ei invită cititorul din întreaga lume „într-o incomparabilă intimitate cu ei” – intimitate care să-i facă să se simtă că sunt ACASĂ LA EI. Căci cei prezenţi aici reactualizează în fond versul din eminesciana Scrisoare I: „În mine bate inima lumii”. În mod natural ei trebuie consideraţi ca angajaţi şi ca angajatori în dialogul valoric european şi larg-universal care are loc astăzi.

Am îndrăzni să afirmăm că volumul se prezintă ca un pandant ilustrativ la Dicționarul general al literaturii române, coordonat de acad. Eugen Simion.

Întreprinderea poetului Traian Vasilcău, el însuşi făcând parte din Marele Cerc, desfăşurată pe parcursul a zece ani, cu susţinerea noastră şi cu o totală încredere în informaţiile oferite de înşişi autorii, este demnă de toată Preţuirea. Ea justifică, precum spuneam la început, ceea ce semnifică etimologic o enciclopedie.

Revista Apel la memorie (anul II – nr. 4-5/decembrie 2019)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *