După 30 de ani. Revoluția la Călan

După 30 de ani. Revoluția la Călan

Mircea Părăian

La Călan nu au fost manifestări și fapte revoluționare, e adevărat că în zilele dinaintea datei de 22 Decembrie când a început Revoluția la Timișoara, despre care eu, întrucât în acea perioadă nu aveam radio, nu prea aveam informații, care nu veneau numai de la radio „Europa Libera”, singura sursa a reprezentat-o o adunare în sala de ședințe de la Furnalele 3 și 4 de apărare a regimului, în prezența unor indivizi veniți de la Deva, ce aveau sub pardesie pistoale. La adunare mi s-a propus să iau cuvântul, dar când au aflat ce vreau să spun, au zis organizatori că mai bine nu. Văzând comportamentul mulțimii, am plecat din sala.

În dimineața zilei fugii lui Ceaușescu m-am prezentat la serviciu, aveam Trabant și, mergând spre stația de calcar de la Aglomerator, m-am întâlnit cu un grup cu Glentoaică de la Mecanică care mi-a zis „Hai, Părăian, ca e revoluție!” Maistru Radu m-a întrebat dacă sunt cu mașina, să mergem până în oraș să-mi arate ce nu am mai văzut, am mers și mi-a arătat porci atârnați în măcelărie. La întoarcere, la sensul giratoriu au apărut de pe toate străzile milițieni, fuseseră convocați la sediul maliției care era jos în Călan.

Pe platformă, mulțimea începuse să se arate, dinspre Cocserie au trecut pe la furnale și în dreptul Turnatoriei 3, l-am întâlnit pe dl. Trifan stând de vorba cu dl Birta, care spunea „la aglomerator nu sunt probleme, fluxul merge. oamenii sunt la benzi!” În acel moment s-a anunțat că Generalul Milea s-a împușcat! Atunci am simțit că Ceaușescu va cădea. Coloana s-a deplasat spre primărie.

Citește și Cum a fost trăită revoluția română din 1989 într-un orășel monoindustrial: Călan

Eu i-am spus domnului Trifan că Birta minte, benzile sunt fără oameni, eu mă duc să golesc fluxurile și să le opresc pentru a evita o avarie gravă. Acesta mi-a spus du-te, da ai grijă să nu te vadă nimeni. Cei drept, le-am oprit, da cineva m-a văzut și mi-a spus mai târziu, nu am avut curaj să opresc și exhaustorul! La primărie nu am fost și mereu m-am gândit ce ar fi fost dacă era primar Cătană?

Când coloana s-a întors prin fața porții de la aglomerator, m-am întrebat dacă să merg cu mulțimea sau să stau deoparte? Mie îmi era frică că după ce se trece de intersecție înspre ON Călan ne va împușca! Am plecat și eu cu mulțimea, în frunte, oarecum lider recunoscut, era Ștefănescu C-tin, Cei din coloană nu prea erau figuri cunoscute prin ceva în combinat. În drumul lor se scandau lozinci și se dorea arderea cărților.

La Casa de cultura, pe trepte, s-au perindat mai mulți vorbitori, printre care îl rețin pe dl Tintiu de la Furnalele 3 și 4, erau înflăcărați, hotărați să se meargă la Bucureşti, eu aveam de gând să-i îndemn să meargă la fabrică și în această încercare am agățat cablul de la microfon! Fratele lui Nicolau Marcel a văzut. S-a restabilit sunetul.

Citește și Profesorul meu de un trimestru din clasa a VII-a – Victor Isac

Am remarcat prezența în jur a celor în pardesie, dar lumea a uitat de toate când au fost scoase la balcoanele din fața Casei de Cultură televizoarele cu fuga Ceaușeștilor și s-a terminat revoluția de la Călan! Cu Trabantul meu am coborât la primărie, cu primele noi structuri ale puterii la Călan. Rețin Petre Avramescu, Cristian Dumitrache, Glentoica, apoi Tentiu, nu-l rețin pe Ștefănescu C-tin, care abia mai apoi prin FSN și PSD, pe urma prin PNL a ajuns Viceprimar.

Foarte important de reținut, slabe și inexistente structurile armate ale statului. S-a vorbit de dibăcia securității, că a fost văzută cărând documente pe valea Luncanilor, milițienii ascunși pentru o vreme, armata cu un comandant slab, fostul Căpitan de la gărzile patriotice a fost oprit sa tragă după un elicopter ce a survolat pașnic orașul.

Un lucru care a făcut să nu fie victime la Călan a fost faptul ca după 22 Decembrie cei doritori să apere orașul, mulți băuți, nu au avut gloanțe. Și apoi zilele au trecut, au venit ajutoare, au venit scandaluri, s-au constituit organe, au reînviat încet cei din linia a doua. Era să uit cu câtă ușurință foștii, adică persoane ca tov Păcuraru, Balintoni. Mareș s.a. s-au pus la dispoziția noilor structuri cu declarații scrise. Printre cei scoși în față în acele zile și necunoscuți ca nomenclaturiști a fost dl. Itul, care nu prea a marșat și parca doamna Lidia Dobrei.

Revista Apel la memorie (anul II – nr. 4-5/decembrie 2019)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *