Considerații privind activitate lui Valeriu Braniște în serviciul ,,Astrei” din Banat (1901-1924)

Considerații privind activitate lui Valeriu Braniște în serviciul ,,Astrei” din Banat (1901-1924)

Prof. dr. Dragoș Lucian Curelea, Prof. Daniela Ștefania Curelea

Remarcăm în introducerea studiului de față că până în anul 1896, Asociaţiunea Transilvană, atât prin numele său, cât şi prin structura sa internă organizatorică şi-a desfăşurat demersurile organizatoric-administrative și cultural-specifice doar în arealul Ardealului istoric. Până în acel an, celelalte regiuni locuite de români și care se aflau în acele momente sub controlul Imperiului Dunărean Austro-Ungar, au rămas în acest fel în afara demersurilor organizatorice și a manifestărilor cultural-naționale ale acestei importante instituții naționale românești din Transilvania[1].

Cu toate acestea, constituirea în Sibiu a Asociațiunii, în 1861, a fost urmată de un val de speranțe și bucurie în rândurile românilor transilvăneni, dar și a celor din Banat și Maramureș, care s-au înscris pe listele acestei instituții, au devenit membri, au achitat cotizații, au participat la expozițiile organizate de Astra, au donat cărţi şi documente, au răspândit publicațiile acestei asociații. Tot acest amplu demers, a contribuit la construcția națională românească, iar mesajul Asociațiunii a fost dus și în Banat de elitele noastre din acea parte de margine a Imperiului Dunărean.

Menționăm și faptul că încă din perioada constituirii sale, Asociațiunea a numărat în rândurile membrilor săi și bănățeni, care s-au remarcat prin activitatea lor ca membri de seamă ai intelighenției românești, printre care am remarcat pe: Andrei Mocioni (membru fondator), Iova Popovici, Alexandru Lebu, Aloisiu Vlad, Grigorie Munteanu, George Popovici, Atanasie M. Marienescu, Pavel Vasici, Emanuel Gojdu, Damsachin Bojincă[2] Asociațiunea a urmărit în seria obiectivelor sale imediate și extinderea ariei sale de manifestare și dincolo de limitele Ardealului, aspect care a fost facilitat și pretenția Guvernului de la Budapesta, care a cerut Comitetului central în anul 1895, modificarea titlului acestei instituții culturale.

În noile condiții, nu mai putem discuta de o limitare strict geografică a demersurilor Astrei[3]. Comitetul central a adoptat măsurile necesare pentru extinderea Asociațiunii. Între acestea am remarcat faptul că în anul 1895 s-a stabilit la nivel central ca noua adunare generală să fie organizată în Lugoj în 27 și 28 august 1896[4]. Până la extinderea organizatorică efectivă a Asociațiunii în teritoriul Banatului, numărul membrilor săi care au fost înscriși pe liste și care au răspuns diferite initiative ale Comitetului central, fie ca fondatori sau ca ordinari, a crescut an după an.

Oficiosul Asociațiunii a publicat în rândurile sale numele bănățenilor care deveneu membri, menționându-i pe Eugen și Zeno Mocioni, Nicolae Popea, episcopul orthodox din Caransebeș, pe canonicul școlar Petru Rațiu de la Lugoj, avocatul Petru Tisu din Panciova, pe Aurel Maniu, unul dintre notarii publici din Oravița[5]. Episcopul greco-catolic Victor Mihaly din Lugoj, s-a înscris încă din anul 1877 ca membru pe viață al Asociațiunii[6].

Mai numeroși erau membrii ordinari ai Asociațiunii, consemnați practic în mai toate așezările din Banat și identificați în documentele interne ale instituției culturale pentru perioada 1862-1895. Astfel, remarcăm pe: Nicolae Tincu Velea, originar din Secaș, pe Nicolae Tătucu originar din satul Iablanița[7]. Din Bocșa Română au fost Silvan Matei și Alexiu Popescu, din Coștei era menționat Andrei Dăncilă. Dumitru Stoica și Ioan Popovici erau din Vaidei. Din Lipova, au provenit Gregoriu M. Marinescu și Iosif Botto, iar din Orșova era menționat Alexandru Ternoveanu[8].

Lista membrilor ordinari poate continua cu: Petru Popu și Simeon Tamașiu din Lugoj, membri din 1877, Gabriel Popdanu din Sânandrei și George Dobrin din Lugoj, membri din 1880,  Teodor Păcăţianu, notar în Jadani, Andrei Ghidiu din Oraviţa, Fabiu Rezin, George Martinescu şi Titu Haţieg din Lugoj (1883), Ludwig Meheş, medic în Mehadia, Ioan Russu-Micu, Dimitrie Bălănescu şi Andrei Boboroni din Biserica Albă (1885), Emanuil Ungureanu din Timişoara (1887), Ioan Pinciu din Caransebeş şi George Sima din Cărpiniş (1889), Alexandru Lemenyi din Bocşa, Ianculescu Simeon şi Moise Micu din Poiana Mărului (1890), Ioan Bunea din Cacova (1894), Ilie Trăilă din Oraviţa, Alexandru Crenian din Reşiţa, Ioan Linţiu din Caransebeş, Lazăr Roşculeţ din Satu Nou şi Lazăr Şimon din Ciacova din anul 1895[9].

În același an, în 30 iulie, în perioada care a premers convocarea adunării generale din Blaj, periodicul românesc din Timișoara publica un articol al unui medic, Mihai Pop din Găvojdia, în care autorul considera că a sosit timpul înființării unei asociații culturale românești în Banat[10]. În același periodic, a apărut și articolul învățătorului Iuliu Vuia din Comloș, care s-a arătat ca fiind de accord cu ideea promovată de medicul Mihai Pop. Autorul a considerat că ,,progresul și cultura sunt temelia pe care își edifice popoarele viitorul lor”, iar o cultură românească temeinică nu se putea, considera autorul, realiza în afara Astrei[11].

Deși aceste întruniri solicitate de cei doi reprezentanți ai elitei românești din Banat, nu au avut loc, totuși la propunerea medicului lugojan Iacob Maior, care s-a exprimat în numele intelectualității românești din Lugoj, în cadrul adunării generale de la Blaj din 27-28 august 1895, erau printre altele, adoptate două hotărâri importante, aceea a modificării statutelor Asociațiunii, respectiv, a convocării și organizării următoarei adunări generale în anul 1896 în Lugoj, care era considerat în acel moment una dintre capitalele spirituale ale Banatului[12].

În rândurile unei scrisori adresate Comitetului central al Asociațiunii, avocații lugojeni, Titu Hațieg și Liviu Marcu, exprimau considerația intellighentsei române din acel oraș cu privire la hotârârea pe care Adunarea generală a Asociațiunii a adoptat-o în anul 1895 la Blaj, urmând ca data concretă a oragnizării adunării generale de la Lugoj să fie stabilită de comun acord[13]. Pentru anul 1896, remarcăm cuvintele lui Elie Dăianu, protopopul Clujului și important membru al conducerii Asociațiunii, care spunea

„Alergaţi întru întâmpinarea ei, fii ai mănosului Banat, ridicaţi capetele şi inimile voastre, ca să o salutați cu cinste, adunaţi pe cântăreţii voştri destoinici ca să intoneze ca şi corurile îngereşti imnul „Astrei“, imnul muncii cinstite, asidue, neîntrerupte, pentru literatura şi cultura poporului român, şi daţi mâna ca în frăție şi iubire să lucrăm pentru mărețele ei scopuri”[14].

Adunarea generală a Asociațiunii care a fost organizată în 1896 la Lugoj a adoptat ideea dialogului cu factorul popular, a comunicării sociale, având drept consecință construcția națională românească prin mijloace culturale specifice[15]. Menționăm și că în urma organizării și a desfășurării adunării generale din Lugoj a Astrei, va mai dura un timp, până la înființarea efectivă a despărțămintelor Astrei din zona Banatului, pentru că, noile Statute ale Asociațiunii încă nu erau aprobate de Guvernul de la Budapesta. Aprobarea acestor documente statutare va surveni în 16 august 1897, iar punerea lor în aplicare, a fost hotărâtă în cadrul adunării generale pe care Asociațiunea a organizat-o și a desfășurat-o în 27-28 august 1897 în Mediaș[16].

După anul 1897, numele instituției cultural-naționale românești, conform Statutelor sale modificate a fost: Asociația pentru literatura română şi cultura poporului român. În aceste condiții, Astra, nemaifiind numai și strict ,,transilvană” și-a putut extinde în legalitate demersurile sale, atât cele organizatorice, cât și cele culturale și în Banat și Crișana.

Procesul de constituire a despărțămintelor în aceste zone era unul complex, pentru că intelectualitatea românească a trebuit convinsă, a trebuit să înșeleagă că extinderea Asociațiunii în Banat și Crișana nu contravenea în niciun fel asociaților culturale ale românilor care deja activau în aceste spații. Mai mult, promovarea și susținerea culturii române, a fost posibilă numai prin eforturile conjugate ale tuturor societăților și asociațiilor culturale ale românilor. De exemplu, ,,Reuniunea învățătorilor greco-ortodocși din Episcopia de Caransebeș” avea în anul 1896, 430 membri, dintre care, 13 erau de onoare, 58 fondatori, 67 ajutători, iar 291 erau ordinari, aceștia manifestându-se cultural și spiritual în despărțămintele din Biserica Albă, Bocşa, Bozovici, Buziaş, Caransebeş, Ciacova, Făget, Lugoj, Mehadia, Oraviţa, Panciova şi Vârşeţ[17].

Noul Regulament pentru afacerile interne pentru despărțămintele Asociațiunii[18], a stabilit și clarificat condițiile în care se putea înființa într-un anumit ținut un despărțământ. În condițiile regulamentului menționat și mai ales pentru că atât Lugojul, dar și alte așezări din Banat și din Crișana au îndeplinit aceste criterii, în adunarea generală de la Mediaș (26-27 august 1897) a fost luată hotârârea înființării într-un timp cât mai scurt în spațiul bănățean de noi structuri locale ale Astrei[19].

Pe fondul activității comisiei formate din Partenie Cosma, Iosif Sterca-Suluțiu și Cornel Diaconovici, într-una dintre ședințele Comitetului central al Asociațiunii din 28 octombrie 1897, P. Cosma[20] propunea constituirea în zona Banatului și Crișaniei a două despărțăminte, unul în Lugoj, iar celălalt în Beiuș[21]. Sarcina efectivă a înființării Despărțământului Lugoj al Astrei i-a revenit omului politic Coriolan Brediceanu, care era mandatat de Comitetul central cu înființarea degrabă a acestei structuri locale în Banat[22].

În 11 iulie 1897, C. Brediceanu a anunțat conducerea centrală de la Sibiu că s-a desfășurat adunarea generală de constituire a despărțământului din Lugoj, de asemenea, notifica la Sibiu că existau condițiile necesare în vederea înființării despărțămintelor în Caransebeş, Oraviţa, Bocşa, Timişoara, Panciova şi Sânnicolau Mare[23]. Așadar, la începutul secolului al XX-lea, au existat în spațiul Comitatului Caraș-Severin, despărțăminte ale Astrei, atât în Lugoj, cât și în Bocșa, Oravița și Caransebeș[24].

În acest spațiu al Banatului, va activa ca important propagandist cultural și național, atât în conducerea Despărțământului Lugoj, atât ca membru în biroul local de conducere, cât și ca secretar al acestei structuri locale gazetarul Valeriu Braniște. Acesta a activat și în conducerea Societatății pentru Fond de teatru român[25], iar după anul 1901, dată la care a fost învitat în Lugoj pentru a redacta periodicul local Drapelul, s-a manifestat constant ca propagandist cultural și național în serviciul Asociațiunii[26].

Încă de la începutul prezenței sale în Lugoj, V. Braniște a fost cooptat în procesul de elaborare a Enciclopediei Asociațiunii, în biroul corespondenților coordonat de Cornel Diaconovici, respectiv a fost membru al Secțiunii literare a instituției cultural-naționale românești[27]. În 30 ianuarie 1901, urmare a convocării adunării generale a despărțământului lugojan, de către directorul acestuia, Coriolan Brediceanu, gazetarul de la Drapelul, V. Braniște era propus și acceptă să fie primit în rândurile acestei structuri culturale locale, intrând în rândurile biroului de conducere, alături de canonicul Ioan Boroș, protopopul ortodox George Popovici și medicul Iacob Maior[28].

În anul 1902, fondurile de carte ale despărțămintelor din zona Banatului proveneau în cea mai mare parte din donațiile pe care Comitetul central de la Sibiul le făcea, dar au existat și gazetari și scriitori români care au contribuit cu propriile lucrări la înzestrarea bibliotecilor din aria despărțământului în care rezidau. Acesta a fost și cazul lui V. Braniște, care a donat cartea sa intitulată Sfaturi și învățături pentru bibliotecile din agenturile culturale din Despărțământul Lugoj al Astrei[29].

În cursul acelui an, conducerea acestei structuri a Astrei a adoptat decizia ca trei broșuri să fie editate în tiraje de 5.500 de exemplare, astfel încât, acestea să fie suficiente în vederea înzestrării cu fond de carte a bibliotecilor pentru popor din spațiul agenturilor culturale ale acestui despărțământ, cât și a celorlalte care erau înființate în Banat[30]. Î

ntre 1902-1905, activitatea despărțământului s-a rezumat mai degrabă la întrunirile biroului local de conducere, însă în lipsa unor resurse financiare suficiente și mai ales a cvorumului, vreme de trei ani activitatea acestei structuri locale a fost una modică. În atare context, conducerea sibiană a Asociațiunii l-a desemnat pe Cornel Diaconovici să procedeze împreună cu membrii biroului local la o reorganizarea a structurii sale din Lugoj[31].

În raportul pe care l-a întocmit pentru a fi prezentat în cadrul adunării generale a Asociațiunii care s-a desfășurat în Timișoara în 22-23 septembrie 1904, V. Braniște identifica ca principală cauză a inactivității despărțământul din Lugoj, existenta în această zonă a numeroase structuri culturale (30 de reuniuni de cântări, 10 instituții culturale cu o activitate mai complexă, 7 institute bancare şi de credit şi o societate de consum), care se adresau acelorași intelectuali români. Mai mult a menționat că despărțământul local al Asociațiunii avea numai 35 membri într-o zonă locuită de 75.000 de români, iar pentru o activitate culturală și socială eficace, aprecia secretarul local Braniște, despărțământul din Lugoj, trebuia să aibă între 300 și 1000 membri, pe care, concluziona același, nu-i avea[32].

În raportul său, V. Braniște mai remarca și că programul și activitățile acestei structuri locale a Asociațiunii, nu trebuiau să fie tipic formale „birocratic, adică nişte procese verbale trimise centrului şi câte un discurs toast. Despărţământul trebuia să desfăşoare o activitate culturală şi socială complexă, să descindă în fiecare comună, să înfiinţeze agenturi şi biblioteci poporale şi să inunde poporul cu lectură bună şi sănătoasă, să vină întru ajutorul acţiunii culturale cu sfatul şi cu fapta”[33].

Între anii 1905-1907, datorită unor crize și fricțiuni interne între avocații Coriolan Brediceanu și Titu Hațieg, Comitetul central al Asociațiunii, a anunțat conducerea despărțământului de iminenta sa desființare și de o rearondare a comunelor din structura sa către despărțămintele Bocșa și Timișoara. Mai mult, s-a apreciat la nivelul conducerii centrale că în mod curios numărul membrilor acestei structuri locale, a scăzut de la înființare, când existau pe liste 63 membri, (1898) pentru ca în anul 1907, să fie numai de 30[34]. V. Braniște menționează într-un volum memorialistic că situația Astrei locale din Lugoj, cel puțin în primii săi ani de activitate a fost afectată și de animozități politice interne între elita românească locală. De altfel, preciza același fost secretar local din Lugoj că:

„Sunt membru şi la Asociaţiune, dar mai rezervat. Am păţit în sânul acestei societăţi, ce n-a păţit încă om în serviciul ei. În anii 1902-1904 am fost secretarul secţiei Lugoj a Asociaţiunii şi mi-am văzut cu zel de lucru. Am făcut conferinţe, începând propaganda antialcoolică, am scos pe riscul meu, dar în favorul Asociaţiunii, broşuri pentru popor … dar Comitetul Central nu numai că nu a luat act de toate acestea, nemenţionând nici măcar ediţiile noastre, ci – nu-mi pot da seama la a cui influenţă – ne-a suspendat activitatea, [a] dizolvat comitetul şi [ne-a] trimis un delegat din centru pe cap (la 1905). Comitetul local s-a constituit din nou şi doarme de atunci dus”[35].

Natura relației dintre protopopul G. Popovici și secretarul despărțământului V. Braniște ne este prezentată succint de acesta din urmă care menționează că multe dintre demersurile culturale și activitățile organizatorice au fost impiedicate pe față, sau obstrucționate prin neparticipare la ședințele biroului local de conducere de același protopop ortodox Popovici.

,,izbit de rezistenţa încăpăţânată a protoprezbiterului dr. G. Popovici care, temându-şi «poziţia de putere», ne-a pus laicilor, care voiam sincer şi devotat să ne servim şcoala şi biserica, cele mai mari piedici în cale”[36].

În 25 ianuarie 1908 Coriolan Brediceanu solicita la Sibiu noile Statute ale Asociațiunii, deoarece sublinia avocatul, urmărea ca împreună cu directorul Braniște să reactiveze Despărțământul din Lugoj după o perioadă de patru ani de inactivitate. Cei doi urmăreau acum să deschidă mai multe agenturi comunale, să doteze cu fond de carte bibliotecile acestora în comunele mai importante, respectiv, să susțină un program constant de prelegeri pentru popor în care să fie subliniată importanța Asociațiunii în Banat, dar și să fie combătut consumul de alcool, respectiv, neștiința de carte și superstițiile[37].

Deși invitat să ia parte la reactivarea Despărțământului din Lugoj, fruntașul politic național-român V. Braniște a refuzat și a trimis în scris acest refuz, considerând de neacceptat imixtiunea de la centru a lui C. Diaconovici în problemele despărțământului lugojan[38]. În prima parte a anului 1909, C. Brediceanu s-a stins din viață. În atare context, Comitetul central al Asociațiunii din Sibiu, a încredințat conducerea structurii sale locale din Lugoj, protopopului ortodox G. Popovici din 13 mai 1909[39]. La 8 august 1909, în așezarea bănățeană Sacul are loc adunarea Astrei din Despărțământul Lugoj.

La această întrunire a membrilor despărțământului Lugoj remarcăm că a fost invitat și V. Braniște, indiferent de natura relației pe care eminentul gazetar a avut-o cu protopopul ortodox din localitate[40]. Constatăm, cu această ocazie o revenire a lui V. Braniște în rândurile structurii locale a Astrei de data aceasta în calitate de propagandist cultural, dar și de membru în biroul local. A prezentat în cadrul adunării mai sus menținate prelegerea pentru popor intitulată: Condițiile de progres la poporul român[41].

În perioada 1909-1911, V. Braniște a donat cărți și toate numerele periodicul pe care îl edita în Lugoj, pentru dotarea cu fond de carte și periodice de limbă română a bibliotecilor pentru popor care au fost înființate în Cliciova, Făget, Lugoj și Sacul. În documente de arhivă este menționată și o bibliotecă care era lăsată în rezervă pentru necesitățile biroului de conducere al despărțământului, a elevilor români, a studenților din localitate, care s-au arătat dispuși în repetate rânduri să frecventeze sala de lectură centrală a despărțământului din Lugoj. În aceste așezări, omul de cultură a prezentat prelegeri în fața unui public local, care era estimat, de regulă între 85-90 și 150 de persoane, așa cum reiese din rapoartele înaintate la Sibiu, de protopopul G. Popovici, directorul acestei structuri[42].

Între anii 1910-1914, în despărțământul lugojan s-au desfășurat adunări generale ale membrilor, în Găvojdia (24 iulie 1910), Criciova (9 iulie 1911), Gruin (21 septembrie 1912) și la Căvăran (16 noiembrie 1913). În toate aceste întruniri generale îl aflăm ca participant pe V. Braniște. Acesta a conferențiat pe teme de interes în epocă, despre Scopul Asociațiunii, Condițiile de progres la poporul român, Însoțirile de credit, Relele care le provoacă alcoolul.

De asemenea, gazetarul a făcut parte până în anul 1918, la începutul cărui an a fost arestat, din biroul de conducere prezidat de protopopul G. Popovici, alături de canonicul Ioan Boroș, Aurel Crăinicescu, Dimitrie Galiciu, Dimitrie Soceneanțu, Ioan Stoian și Ion Vidu[43]. Dacă în primii doisprezece ani din activitatea acestei structuri, de regulă, erau organizate 1, maxim 2 prelegeri pentru popor și care erau prezentate cu prilejul desfășurării adunărilor generale ale membrilor celor care participau.

În anul 1910, au fost consemnate 9 asemenea forme de manifestare culturală specifică, iar în cursul anului 1912, erau menționate 12 titluri în raportul pe care directorul G. Popovici l-a înaintat Comitetului central[44]. Menționăm participarea lui V. Braniște, în calitate de reprezentant al Despărțământului din Lugoj la Serbările naționale organizate de Asociațiune cu prilejul jubileului său din anul 1911 în Blaj.

În numele periodicului pe care îl conducea în Lugoj, dar și în numele conducerii despărțământului lugojan, gazetarul și omul politic român V. Braniște a salutat aceste demersuri național-culturale[45]. Remarcăm că a fost implicat în activitățile comisiilor care au fost constituite în cadrul acestei adunări generale cu caracter jubiliar. Astfel, a activat în comisia care a avut ca atribuții, verificarea și corectarea raportului general al adunării generale.

În cea dea doua zi, V. Braniște a prezentat o conferință în care a descris cea dintâi societate de teatru român din Transilvania, a cărei înființare și activitate era aprobată de Dieta Transilvaniei încă de la 1848. Gazetarul a prezentat adunării două depeșe de felicitare, una din partea elitei românești din Brașov, în numele profesorului Virgil Onițiu, de altfel, cumnatul lui V. Braniște, iar o alta din partea avocatului lugojan George Dobrin, în numele elitei românești din așezarea bănățeană. În cele din urmă, a remarcat semnificația publicației pașoptiste Amicul Poporului care a fost redactată în vremea Revoluției de Sigismund Pop[46].

Pentru a deschide și cultiva gustul pentru lectură în rândurile comunităților românești din Banat, V. Braniște a susținut prelegeri pentru popor în principalele biblioteci care au fost înființate în aria despărțământului de la Lugoj. Acesta a asigurat din surse proprii un abonament anual la periodicul pe care l-a condus pentru fiecare bibliotecă înființată și activă, solicitând conducerii din Lugoj să doteze bibliotecile după modelul celor din Transilvania și cu o sală de lectură.

Printre bibliotecile care au fost înființate în spațiul acestei structuri locale până la Primul Război Mondial, remarcăm pe cele din Bara, Făget, Fârdea, Găvojdia, Lugoj, Cliciova-Nevrincea, Sacul, Sâlha, Gruni, Sintești, Herendești și Răchita[47]. Oficiosul Asociațiunii, dar și săptămânalul lugojan Drapelul, remarcau că în perioada 1908-1918, numărul membrilor acestei structuri teritoariale din Banat a Astrei a crescut. Dacă în anul 1908, erau amintiți în documente 30 membri, zece ani mai târziu, în 1918, documentele de arhivă, dar și același periodic, prelucrând rapoartele conducerilor locale, menționau pentru despărțământul lugojan, existența a 40 membri[48].

Semnificativ este și următorul aspect așa cum l-a suprins în paginile publicației pe care a condus-o în Lugoj, V. Braniște. Astfel, sublinia acesta, creșterea numărului membrilor în perioada 1911-1913, a condus inevitabil la o sporire a averii structurii locale. Dacă în 1911, existau în casă doar 377,84 coroane, în 1912, 741,44 coroane, pentru ca în anul 1914, averea despărțământului să se ridice la totalul de 1023,76 coroane[49].

În anul 1914, în condițiile declanșării Primului Război Mondial, atât activitatea administrativ-organizatorică, cât și manifestările cultural-specifice din despărțământul lugojan, au cunoscut o diminuare constantă, pentru că propagandiștii locali ai despărțământului au fost fie mobilizați pe frontul din Galiția sau pe cel din nordul Italiei, fie au fost monitorizați, supravegheați, arestați și închiși, cum a fost cazul în mai multe rânduri și cu V. Braniște[50].

În perioada 1914-1918, activitatea structurii locale a Astrei din Lugoj s-a rezumat mai mult la corespondența care s-a purtat între conducerea despărțământului și Comitetul central al Asociațiuni, respectiv la distribuirea de cărți și publicații tinerilor soldați care se aflau în spitalul din localitate[51]. Mai notăm și că s-a manifestat în sensul preluării controlului românesc în zona Lugojului în lunile octombrie-decembrie 1918[52].

,,În zilele cele mai crâncene, care s-au dezlănţuit asupra românilor, după intrarea României în război, când atâţia dintre fruntaşi s-au clătinat în credinţă şi au început în a se cufunda în nămolul «patriotismului» împintenat prin diferite declaraţiuni şi telegrame dictate de sentimental laşităţii, dr. V. Branişte a fost aproape singurul ziarist şi bărbat politic care a ştiut să poarte, cu toată demnitatea, stindardul luptelor şi aspiraţiunilor naţionale, chiar şi în zilele de cea mai grea cumpănă. Dr. Valeriu Branişte a avut curajul civic de a răspunde «fişpanului»[53], care, în numele lui Tisza, îi solicita subscrierea: Viaţa mi-o puteţi lua, dar o iscălitură, care să-mi necinstească numele nu veţi putea stoarce niciodată de la mine. A preferat să pornească, din nou, spre temniţa din Seghed unde a fost deținut până la izbucnirea revoluţiei, decât să îşi murdărească numele, subscriind o declaratie atât de mincinoasă şi infamă”[54].

Menționăm că V. Braniște a fost unul dintre membrii generației marilor români care au premers Unirea de la 1918, care au militat în plan cultural, social și politic-național pentru realizarea acestui fapt[55]. În toamna lui 1918, a publicat și: Convocare, respectiv, Adunarea națională; ambele articole fiind cu un puternic impact în rândurile cititorilor săi. În aceste articole a exprimat sintetic, atât gândirea sa politic-națională, cât și o serie de mesaje semnificative din perspectiva organizării și a transportului la Marea Adunare de la Alba Iulia a reprezentanților bănățeni[56].

În articolul: Ne cheamă libertatea națională, V. Braniște menționa că viitorul românilor din Banat, Bucovina și Transilvania se află într-o uniune cu România, ,,ca un fior de împlinire a tuturor așteptărilor istorice și naționale românești care acum urmau a se împlini, devenind realitate într-o Românie Mare”[57].

Remarcăm și editorialul: Libertatea și unitatea națională, în care a apreciat că prezența reprezentanților tuturor categoriilor sociale și profesionale din Tranislvania în Alba Iulia va conferi un amplu caracter plebiscitar și național acestei adunări[58].

Din motive de sănătate, el personal nu a putut participa în mod direct la marele moment plebiscitar organizat în Alba Iulia la 1 decembrie 1918, deoarece după detenția pe care a executat-o în anul 1918 i s-au acutizat crizele de anghină pectorală, care frecvent îl țineau în casă sau la pat[59]. S-a implicat personal în organizarea și transportarea reprezentanților bănățenilor din zona Lugojului în Alba Iulia, respectiv în difuzarea știrii realizării Marii Adunări de la Alba Iulia și a mesajului Unirii cuprins în Rezoluția din 1918[60].

În perioada 1918-1920, V. Braniște a activat în calitatea sa nouă, aceea de Șef al Resortului Instrucțiunii Publice și Cultelor din Consiliul Dirigent, dar s-a aflat interesat și de reactivarea postbelică a Asociațiunii[61]. A participat și a conferențiat în toate adunările generale ale Astrei organizate între 1920-1924[62].

În prima parte a anului 1920, mai precis în zilele de 10-11 ianuarie a participat în Sibiu la prima adunare generală postbelică a Asociațiunii Transilvane ca reprezentant oficial al Consiliului Dirigent, calitate în care a luat cuvântul și a subliniat participanților despre necesitatea reluării activității acestui for național-cultural românesc din Transilvania[63]. În cursul lunilor februarie-marte 1920, a fost trimis în numele Consiliului Dirigent, în misiune diplomatică, inițial în Paris, de unde, Delegația română aflată la Conferința de Pace l-a mandatat să reprezinte punctul de vedere al transilvănenilor și bănățenilor în cadrul întrevederilor oficiale pe care le-a avut în Londra[64].

După anul 1920, a adunat și sistematizat un bogat material documentar având în proiectele sale, printre altele și publicarea unei ample istorii a Banatului. Tot acum a filtrat prin intermediul unui jurnal zilnic marile transformări sociele, politice și economice prin care România a trecut, iar programul său politic a fost expus pe larg în Scrisoare către alegători, un veritabil testament politic național pe care l-a lăsat[65].

Începând din anul 1922, a activat mai mult în plan cultural participând în cadrul adunărilor generale anuale ale Asociațiunii Transilvane, așa cum a fost cazul la Sibiu, în 8-9 noiembrie. Remarcăm că în condițiile instituirii perioadei de vacanță a funcției de președinte al Astrei după stingerea din viață a lui Andrei Bârseanu, Valeriu Braniște, care a prezidat comisia de alegeri a noului președinte a propus și plenul adunării a aprobat perioada de un an a vacanței acestei funcții, ca semn de apreciere și omagiu a memoriei și faptelor marelui dispărut: A Bârseanu[66]. 

Începând din 1923 i s-a înrăutățit boala de inimă de care suferea de câțiva ani. În aceste condiții, în care starea de sănătate nu i-a mai permis să facă lungi călători sau să se implice în activitatea de partid, s-a dedicat mai mult scrisului, publicând studii și articole, respectiv, a prezentat unele prelegeri și conferințe în numele Asociațiunii, dar mai ales și-a sistematizat documentele în vederea realizării unor proiecte de sinteză a operei sale[67]. Rememorând în anul 1923, participarea sa la adunarea generală a Asociațiunii care a fost organizată în Lugoj-ul anului 1896, V. Braniște a remarcat că: ,,memorabila adunare din 1896 a fost un moment important în solidaritatea culturală a românilor din Ardeal și Banat și în același timp o formă de protest contra serbărilor maghiare milenare”[68].

,,Adunările «Astrei» erau praznice pline de evlavie faţă de trecut şi de un desăvârşit devotament faţă de dorinţele noastre în viitor. Sărbătorile acestea erau an de an primenirea noastră sufletească, curăţenia cugetului nostru, care ne întărea forţa de rezistenţă împotriva uneltirilor duşmane. Dar ele mai erau şi altceva. Erau slujitoare de îndemnuri şi nădejdi noi pentru fraţii din Regat, care priveau cu admiraţie aceste manifestări, de o dezinvoltură surprinzătoare pentru foarte mulţi necunoscători ai stărilor de la noi… Adunările «Astrei» erau o şcoală a viitorului, unde se învăţa că solidaritatea este cea mai rezistentă forţă a unui neam. Că această solidaritate egalează în tărie cultura oricât de înaintată ar fi”[69].

Revista Apel la memorie (anul II – nr. 4-5/decembrie 2019)


[1] Vasile Curticăpeanu, 1961, p. 54; Idem, 1968, p. 78-79; Pamfil Matei, 1986, p. 30-32; Idem, 2005, p. 109, 117-118; Miodrag Milini, 1986, p. 32-36; Dumitru Tomoni, 2003, p. 167-178; Idem, 2009, p. 40-50; Valer Moga, 2003, p. 125, 304; Ioan Bolovan; Liana Lăpădatu, 2009, p. 160; Ioan Bolovan, 2015, p. 223-225; Dragoș Curelea, 2018, p. 93-107.

[2] Actele privitoare la urzirea şi înfiinţarea Asociaţiunii transilvane, 1862, p. 52-54; Vlad Popovici, 2015, p. 1152-153; Nicolae Josan, 1996, p. 75-87.

[3] Eugenia Glodariu, 1972, p. 369-372: Dumitru Tomoni, 2009, p. 51-61.

[4] Ibidem, 2009, p. 50.

[5] Transilvania, 1885, p. 152. Cei menționați au achitat cotizația de 200 fl. sumă care i-a plasat în rândurile membrilor fondatori. Remarcăm că numărul membrilor Astrei dintr-un despărțământ, a diferit de la un an la altul, fiind influențat în mid direct, atât de zelul și prestigiul de care se bucura în societate cei conducătorii săi, cât și de activitatea efectivă care avea loc în serviciul Astrei locale.

[6] Transilvania, 1877, p. 180.

[7] Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale, (în continuare se va cita: S.J.S.A.N.), Fond Astra, dosar nr. 190/1863, f. 1; Ibidem, dosar nr. 216/1864, f. 1.

[8] Elena Borugă, 1983, p. 579-580.

[9] Ibidem, p. 580. Cornel Petroman, 2004, p. 486.

[10] Mihai Pop, 1895, p. 1. Mesajul promovat de medicul român Mihai Pop acest text era acela că a sosit timpul extinderii Asociațiunii și pe teritoriul Banatului.

[11] Iuliu Vuia, 1895, p. 1. Învățătorul Iuliu Vuia a susținut ca fiind necesară convocarea unei conferințe naționale românești care să adopte o programă care trebuia respectată în viitor și a cărei rezultat consta în înființarea unei societăți culturale bănățene. Aceasta urma a coordona în viitor mișcarea culturală românească din Banat, cu deosebire a reuniunilor învățătorilor și a coralelor de bărbați și femei.

[12] Transilvania, 1895, p. 275; Foaia de duminecă, 1895, p. 1.

[13] S.J.S.A.N., Fond Astra, dosar nr. 5/1896, f. 1; dosar nr. 325/1896, f. 81; Transilvania, 1895, p. XIV. De remarcat că data convocării și a organizării adunării generale a Asociațiunii în Lugoj, a fost stabilită în 22 iulie 1896, atunci când membrii Comitetului central al Asociațiunii au discutat și aprobat propunerea avocatului Titu Hațieg pentru ca adunarea generală să se desfășoare în 27 și 28 august 1896.

[14] Transilvania, 1896, p. 197.

[15] Silviu Dragomir, 1999, p. 8-9.

[16] S.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale, registrul 68, nr. 470/1897; Transilvania, 1897, p. 109; Eugenia Gloderiu, 1972, p. 372; Cornel Petroman, 2001, p. 56-60; Idem, 2004, p. 486, 488; Lucian Giura; Maura Geraldina Giura, 2008, p. 18-20.

[17] Iosif Velceanu, 1898, p. 101-103. Învățători și preoți au format în general masa membrilor acestor structuri asocitiv culturale românești, însă alături de aceștia și împreună cu ei au militat și meșteșugari locali, comercianți, avocați, notari, directori ai unor institute de credit

[18] Transilvania, 1897, p. 292-295.

[19] Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, (în continuare se va cita: S.J.T.A.N.), Fond Astra, Despărțământul Lugoj, dosar nr. 1/1897-1912, f. 9-10; Transilvania, 1897, p. 206.

[20] Mircea Păcurariu, 2015, 265-270; Mihai D. Drecin, 1982, p. 163-164

[21] S.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale, nr. 600/1897, f. 104; Transilvania, 1897, p. 228.

[22] S.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale, nr. 599/1897, f. 103; Transilvania, 1897, p. 227.

[23] S.J.S.A.N., Fond Astra, dosar nr. 329/1898, f. 1; Transilvania, 1898, p. 72. În perioada 1898-1900 au fost înființate în comitatele din Banat 9 despărțăminte, pentru ca în primii ani ai secolului al XX-lea, să fie constituite încă 4 asemenea structuri teritoriale ale Asociațiunii în această zonă.

[24] S.J.S.A.N., Fond Astra, dosar nr. 522/1898, f. 4; Ibidem, dosar nr. 629/1898, f. 1; Serviciul Județean Caraș-Severin al Arhivelor Naționale, (în continuare se va cita: S.J.C.Ș.A.N.), Fond Astra, dosar nr. 1/1898 f. 1-2; Dumitru Tomoni, 2001, p. 164. În aceeași perioadă, Asociațiunea a înființat despărțăminte în comitatele Timiș și Torontal. Acestea erau următoarele în succesiunea înființării: Biserica-Albă, Buziaș, Ciacova, Lipova, Timișoara, respectiv, Bechicerecul-Mic, Panciova și Sânnicolau Mare.

[25] Valeriu Braniște, 2001, p. 101; Ion Cicală, 1971, p. 399; Cornel Corneanu, 1939, p. 163-167.

[26] S.J.S.A.N. Fond Astra, Procese verbale ale Comitetului Central al „Astrei”, 1902, f. 36; Valeriu Braniște, 1980, p. 34; Idem, 1980, p. 225; Gheorghe Iancu, 2012, p. 30-32; Dragoș Lucian Curelea; Daniela Curelea, 2013, p. 175.

Dragoș Curelea, 2008, p. 36-40; Mona Ciubotaru; Daniela Curelea, 2017, p. 159-161; Dragoș L. Curelea; Daniela Curelea, 2017b., p. 39-43.

[27] Transilvania, 1914, p. 340-344; Valeriu Branişte, 1980, p. 225; Vezi în acest sens și în: Enciclopedia Română. Corespondența Biroului Redacțional de la Sibiu cu colaboratorii, 2015, p. 25, 33, 35, 57, 114, 198, 403, 482-484.

[28] S.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale ale Comitetului Central al „Astrei“, 1902, f. 5-6, 36; Drapelul, 1902, p. 1; Foaia diecezană, 1902, p. 2. Valeriu Braniște era ales secretar și a îndeplinit și atributele de casier și controlor al despărțământului din Lugoj până în anul 1905..

[29] Bănăţeanul. Deprinderi păgubitoare. Sfaturi şi învăţături, ediţie îngrijită de Valeriu Branişte, Lugoj, Traufellner, 1902.

[30] Victor Vlad Delamarina, Poezii Bănăţeneşci, 1902; Atanasie M. Marienescu, 1902.

[31] Drapelul, 1905, p. 1. Vezi în acest sens și în: Biblioteca Academiei Române (în continuare se va cita B.A.R.), Secția manuscrise. Arhiva Valeriu Braniște, Varia VI, imprimata nr. 57.

[32] Ibidem.

[33] Ibidem.

[34] Analele Asociaţiunii, 1906, p. 76.

[35] Valeriu Branişte, 1972, p. 448-452. O principală problemă a despărțământului lugojan a fost aceea a animozității dintre protopopul ortodox local George Popovici și canonicul greco-catolic de Lugoj Ioan Boroș, de altfel, ambii membri ai biroului local de conducere. De remarcat și că relațiile dintre V. Braniște, directorul periodicului lugojan Drapelul și același protopop ortodox G. Popvici nu au fost dintre cele mai bune.

[36] Valeriu Branişte, 1972, p. 452.

[37] S.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 135/1908, f. 2-4. În acele momente apare o rupture între C. Brediceanu și V. Braniște, ca dovadă în noul birou local de conducere care s-a constituit în 16 februarie 1908, locul de secretar, ocupat până la acel moment de V. Braniște era luat de Corneliu Gându, un apropiat al avocatului Brediceanu și care, în mod interesant, nu era la acea data memnru al Astrei. Și nici în perioada care a urmat acest secretar nu a devenit membru al Asociațiunii, așa cum rezultă din seria rapoartelor care au fost înaintate Comitetului central al Asociațiunii și în care numele lui C. Gându nu figura.

[38] S.J.T.A.N., Fond Astra, Despărţământul Lugoj, dosar nr. 3/1908, f. 12. În urma acestui moment, V. Braniște s-a apropiat și a activat în plan cultural-național în Societatea pentru Fond de teatru român, în care a colaborat cu Vasile Goldiș președintele de mai târziu al Astrei.

[39] S.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale ale Comitetului Central al „Astrei“,1909, f. 3, 29. Protopopul Lugojului era mandatat de Comitetul central să întrunească adunarea generală a Despărțământului din Lugoj cât mai repede, pentru a se face alegeri statutare și a se forma un nou birou local de conducere.

[40] „Astra“ la Sacul în Drapelul, anul IX, nr. 80 din 28 iulie/10 august 1909;  Adunarea Asociaţiunii la Sacul în Foaia diecezană, anul XXVI, nr. 31 din 2 august 1909.

[41] S.J.T.A.N., Fond Astra, Despărţământul Lugoj, dosar nr. 4/1909, f. 18-19.

[42] S.J.T.A.N., Fond Astra, Despărţământul Lugoj, dosar nr. 5/1910, f. 8-10; Drapelul, 1910, p. 1.

[43] S.J.S.A.N., Fond Astra, doc. nr. 1252/1911, f. 6; Ibidem, doc.nr. 1965/1913, f. 5-6; Astra la Căvăran în Foaia diecezană, nr. 47 din 24 noiembrie/7 decembrie 1913; Drapelul, anul XIII, nr. 123 din 5/18 noiembrie 1913; Dragoș Curelea, 2018, p. 97-100.

[44] S.J.S.A.N., Fond Astra,doc. nr. 428/1911, f. 2; doc. nr. 312/1912, f. 2. Informația privind titlurile acestor prelegeri și numele celor care le-au prezentat în fața publicului se întâlnesc și în: S.J.T.A.N., Fond Astra, Despărţământul Lugoj, dosar nr. 7/1913, f. 27. Printre cei care susțineau prelegeri pentru popor pe teme de interes în perioada aceea îi menționăm, alături de V. Braniște și pe Corneliu Biro, Caius Brediceanu, Mihai Gașpar, Ioan Grofșorean, Petru Ugliș, Alexandru Onae, Ion Vidu, dar și alții.

[45] Serbările de la Blaj 1911. O pagină din istoria noastră culturală, 1911, p. 26-29.

[46] Ibidem, p. 87-88, 207. Menționăm că V. Braniște, dar și mulți alți reprezentanți ai elitei românești din Transilvania și Banat au fost invitați la masa și recepția oferită participanților de mitropolitul greco-catolic de Alba Iulia și Făgăraș, Victor Mihály de Apșa, în 29 august 1911.

[47] S.J.T.A.N., Fond Astra, Despărţământul Lugoj, dosar nr. 5/1910, f. 10; S.J.T.A.N, Fond Astra, Despărţământul Lugoj, dosar 9/1914, f. 4; Transilvania, 1914, p. 273. Cele mai multe volume se aflau în biblioteca despărțământului din Lugoj (110), iar cele mai puține în comuna Răchita (60). Între 1902-1910 au exitat în acest despărțământ în mod constant doar 4 biblioteci, pentru ca în anul premergător Primului Război Mondial, numărul lor să crească la 12, datoritî în principal demersurilor întreprinse de V. Braniște, G. Popovici și Ion Vidu. Mai remarcăm că în majoritatea lor volumele care intrau în acste biblioteci au fost editate de Asociațiune și abordau următoarele teme, de altfel, de interes în momentul respectiv: apicultura, agrivultura cu ramurile sale, creșterea livezilor și cultivarea-prelucrarea fructelor, grădinăritul și cultivarea legumelor, creșetrea animalelor mari și mici, industria casnică și cea mecanizată, comerțul. De asemenea, menționăm și tematici legate de istorie, literature, religie, pedagogie, folclor, științe etc.

[48] Transilvania, 1909, p. 57; Ibidem, 1915, p. 209; Ibidem, 1919, p. 97. De menționat că în anul 1914, în perioada care a premers Primul Război Mondial în acest desprțământ au existat 189 membri, dintre care 5 fondatori, 10 pe viață, 23 ordinari și 151 ajutător. În perioada 1914-1918, în condițiile desfășurării războiului mondial, numărul membrilor acestei structure locale a Astrei, a scăzut considerabil, aspect care se explică prin mobilizarea unora dintre ei, prizioneratul și moartea altora, respectiv, prin scăderea puterii economice a multor români bănățeni, pentru ca ei să poată acoperi cotizațiile de membri față de Asociațiune.

[49] S.J.T.A.N., Fond Astra, Despărţământul Lugoj, dosar nr. 7/1912, f. 9; Drapelul, 1912, p. 1; Transilvania, 1915, p. 130.

[50] Valeriu Braniște, 1973, p. 60, 73; Mircea Băltescu, 1968, p. 57-59; Gheorghe Iancu, 2007, p. 66, 74-75; Simion Todorescu, 2018, p. 372.

[51] S.J.S.A.N., Fond Astra, doc. nr. 671/1916, f. 2. De remarcat și că Ioan Bodocan care era catihet în Lugoj, mulțumea conducerii Astrei de pachetele cu broșuri și publicații pe care le-a primit de la Sibiu în 28 iulie 1916. Despre activitatea despărțămintelor Asociațiunii din spațiul bănățean până la Unirea din 1918, vezi informații în: Dumitru Tomoni, 2003,

[52] Simion Todorescu, 2018, p. 372-373; Dragoș Lucian Curelea, Daniela Curelea, 2013, p. 78, 159; Vezi în acest sens și în: Valeriu Braniște, publicist, om politic, academician, din familie de preoți greco-catolici, în http://www.e-communio.ro/stire5602-valeriu-braniste-publicist-om-politic-academician-din-familie-de-preoti-greco-catolici, accesat în 02.06.2018: ora 20.00.

[53] Fișpanul era în ierarhia nobiliară a statului maghiar medieval echivalentul comitelui/contelui din lumea medievală apuseană. Nobilul acesta era mandatat de rege cu conducerea unui comitat. În perioada Dualismului de la Viena, între 1867-1918, fișpanii/comiții au avut în Transilvania calitatea de conducători politici și administrativi ai comitatelor.

[54] Renaşterea româna, 1919, p. 2-4. În anul 1918, Valeriu Braniște a fost deținut politic în închisoarea de la Seghedin (Ungaria). În luna octombrie 1918 a fost eliberat și s-a implicat în activitatea politic-națională care avea loc în zona comitatului Torontal, desi boala de astm și anghina pectorală s-au acutizat. A depus eforturi financiare în vederea organizarii transportării și participării bănățenilor din spațiul Lugojului la Marea Unire de la Alba Iulia.

[55] Dragoș Curelea, 2009, p. 34; Dragoș Lucian Curelea; Daniela Curelea, 2013, p. 158-159; Mona Ciubotaru; Daniela Curelea, 2017, p. 161-163

[56] Drapelul, 1918, p. 1-2.

[57] Ibidem.

[58] Ibidem, anul XVIII, nr. 123 din 18 noiembrie/1 decembrie 1918, p. 1.

[59] În pofida acestui aspect, pentru meritele de care a dat dovadă în serviciul națiunii române în special în perioada în care a activat la Cernăuți în Bucovina la periodicul Patria, dar și în Lugoj, la publicația Drapelul, V. Braniște a fost ales ca membru al Consiliului Dirigent fără portofoliu într-o primă etapă, pentru ca apoi a fost investit Șef al Resortului Cultelor și Instrucțiunii Publice din cadrul aceluiași organism executiv tranzitoriu al Transilvaniei.

[60] Radu Păiușan, 1982, p. 35-40, 48, 53-54; Viviana Milivoievici, 2018, p. 32-33. De remarcat că știrea Unirii din 1918 a fost răspândită în întregul Banat prin intermediul a câtorva publicații pe care le menționăm: Drapelul din Lugoj, Foaia Diecezană, dar și Lumina din Caransebeș, Legiunea română din Oravița și Opinca din Coștei, pe care o găsim apoi transferată la Vârșeț, astăzi în Bantul din Serbia.

[61] Valeriu Braniște, 2011, p. XXVII; Aurel Cosma, 1977, p. 12, 108. Aurel Galea, 1996, p. 105-106; Dragoș Curelea, 2018, p. 103-104. Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Părților Românești din Ungaria a fost prezidat de Iuliu Maniu și a fost format din Resorturi (ministere) care au asigurat tranziția în Transilvania în vederea unei integrări optime în ansambul administrativ al României Mari.

[62] Pamfil Matei, Adunările generale ale Asociaţiunii – Mijloace de afirmare şi întărire a conştiinţei naţionale, în „Astra“ (Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român). 1861–1991: 130 de ani de la înfiinţare, Sibiu, 1992, p. 24–32; Idem, 2005, p.

[63] S.J.S.A.N., Fond ,,Astra”, nr. 77/1920, f. 1; Valer Moga, 2003, p. 96; Pamfil Matei, 2008, p. 109. Valeriu Braniște a fost unul dintre principalii membri ai Asociațiunii Transilvane în Banat încă din anul 1902, dată la care deja el activa în redacția periodicului lugojan Drapelul.

[64] Valeriu Braniște, 1980, p. 423-427; Alexandru Porțeanu, 1974, p. 54-58.

[65] Valeriu Braniște, 1922, p. 1-2. Gheorghe Iancu, 2012, p. 56.

[66] S.J.S.A.N., Fond ,,Astra”, nr. 1585/1922, p. 127-130; Transilvania, 1922, p. 747-751; Valer Moga, 2003, p. 104-105; Pamfil Matei, 2005, p. 117-118.

[67] B.A.R., Serviciul manuscrise, Arhiva personală Valeriu Braniște; varia VI, imprimata nr. 57; Ion Clopoțel, 1934, p. 10. Acum publică în paginile unor periodice culturale precum: Convorbiri literare, Dimineața, Răsunetul, Voința Banatului; de asemenea prezintă mai multe conferințe pentru intelectuali sub cupola Asociațiunii. Dintre acestea menționăm doar câteva: Istoria Imperiului Habsburgic; Finis Austriae, Înființarea Societăților industriale din Banat, Despre ocupația sârbească a Timișoarei, Istoria Uzinelor din Reșița, Teatrul, fondul cultural și educația românilor, Învățământul – o treaptă pentru progresul personal și altele.

[68] Valeriu Braniște, 1980, p. 225. Vezi pe larg despre prezentarea Adunării generale a Asociațiunii Transilvane care a fost organizată în Lugoj și în: Dumitru Tomoni, 2001, p. 164; Idem, 2003, p. 331-343.

[69] Valeriu Braniște, 1923, p. 1; Dumitru Tomoni, 2000, p. 671-677. Vezi pe larg despre organizarea adunărilor generale ale Asociațiunii care s-au desfășurat în Banat în Idem, 2004, p. 66-67.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *