Acțiunile „Cenaclul ‘87” din comuna Cârța și „Cenaclul ‘88” din Cisnădioara (Sibiu)

Acțiunile „Cenaclul ‘87” din comuna Cârța și „Cenaclul ‘88” din Cisnădioara (Sibiu)

Daniel Lăcătuș

Cu o activitate literară întotdeauna dinamică, județul Sibiu, care a dat numeroase valori naționale artistice și culturale, multe zvârlite în detenție după 1947 (majoritatea pentru uneltire și presupuse simpatii legionare), a fost decenii la rând, tocmai datorită acestui fapt, sub observația Departamentului Securității Statului, pentru ca anumite creții literare, considerate ostile regimului comunist, să fie oprite de la publicare, cum, în aceeași măsură, s-a încercat și împiedicarea colaborării oamenilor de litere de aici cu personalități disidente din exil.

În aceste condiții, nu este de mirare că cenaclurile literare au fost continuu sub controlul Ministerului de Interne, fie prin infiltrarea unor informatori printre membri, fie prin instalarea de tehnică operativă (instalaţii de ascultare, înregistrare audio şi video sau interceptare), cum s-a întâmplat în cazul acțiunilor „Cenaclul ‘87” din comuna Cârța sau „Cenaclul ‘88” din Cisnădioara.

În perioada 30-31 mai 1987, sub organizarea revistei Neue Literatur, publicație a Uniunii Scriitorilor din România, a avut loc în localitatea Cârța o manifestare literară la care au fost invitați scriitori români de origine germană din municipiile Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov şi din Sibiu, după cum urmează.

Din Bucureşti: Klaus Stephani, redactor șef la revista Neue Literatur; Wolfgang Koch, prof., limba germană, prozator; Hanna Böhlau, prof., limba germană, poetă; Cristina Petrache, prof., limba germană, poetă; Christian Richter, prof., limba germană, poetă, redactor Neue Literatur; Christian Sencovici, prof., limba germană, soțul lui Christian Richter; Nora Molnar, prof. limba germană, poetă; Ruxandra Bălan, prof., limba germană, poetă.

Din Sibiu: Ștefan Sienerth, istoric literar; Joachim Wittstock, istoric și critic literar; Wagner Udo Peter, lector universitar; Muller Walter, prof., limba germană, poet; Oswald Kessler, poet; Schuster Friederich, folclorist; Din Brașov: Bara Hella, prof. limba germană, poetă; Iuliana Modoi, prof. limba germană, poetă.

Din Cluj-Napoca: Francisc Hodjak, lector la editura „Dacia”; Dr. Peter Motzan, lector universitar.[1]

Cum se observă, etnici germani, de unde, foarte probabil, interesul crescut al securității. Securitatea a hotărât trecerea la măsuri T.O. (Tehnică Operativă) de tip I.D.E.B. (Interceptarea Discuțiilor prin Intermediul Emițătorilor Alimentaţi la Baterie) pentru supravegherea scriitorilor cazați la motelul „Vama Cucului”.[2]

Postul comunal e miliție raporta Inspectoratul Județean Sibiu faptul că „(…) lucrătorii Postului de Mil. Cîrța, în perioada de la 29.05.1938 la 31.05.1987, au acționat conform Planului de Măsuri nr. 0105/1987, în acțiunea intitulată «Scriitorul» în care au fost trasate mai multe sarcini concrete de executat pentru această perioada, în care pe raza comunei și-au făcut apariția un grup le scriitori și poeți din Bucureşti, Sibiu și Brașov, cu scopul de a organiza o întrunire cu alți scriitori și săteni de naționalitate germană din com. Cîrța.”[3]

Un an mai târziu, în perioada 13-15 mai 1988, s-a desfășurat în localitatea Cisnădioara întâlnirea anuală a scriitorilor de limbă germană din R.P.R. cu cititorii, eveniment organizat și de această dată de revista Neue Literatur. Printre măsurile care s-au luat s-a numărat din nou instalarea mijloacelor T.O. la toate adresele unde s-a desfășurat manifestarea, instruirea cu sarcini şi supravegherea surselor infiltrate.[4]

Participanții au fost, cu unele excepții, aceeași ca în comuna Cârța, acestora adăugând-se din București: Helmut Britz, redactor la revista Neue Literatur; Spier Hildegard, redactor la revista Neue Literatur; Pallas Christina, prof., limba germană, poetă; Storch Renate, redactor la RTV – emisiune în limba germană; Sommer Susanna, prof., limba germană, critic literar. Din Sibiu: Ungar Alfred Reimar, directorul Centrului de librării, însărcinat oficial al Comitetului Județean de cultură și educație socialistă; Sedler Werner, prof., limba germană; Ungar Beatrice, poetă; Weber Annemarie, profesoară și critic literar; Terschak Ricarda, scriitoare; Weber Hort, jurnalist Die Woche. Scherg Georg, profesor, scriitor, „a refuzat participarea motivând că are cerere de plecare definitivă din țară”, iar Astner Michael, student din Iași, „a participat deși nu a fost invitat.”[5]

Deși sunt scriitori germani de origine română, marea lor majoritate s-au dedicat și literaturii române, publicând în română, traducând versuri sau proză și participând la acțiuni consacrate culturii române. Putem afirma că aceștia aparțin într-o oarecare măsura ambelor spații culturale, românesc și cel german. „Ca doi intelectuali autentici, Peter Motzan şi Ștefan Sienerth au reușit să se impună în Occident pe baza calităților profesionale. Nu au utilizat niciodată capitalul de imagine al existenței în dictatura ceauşistă (deși experiențele avute cu Securitatea au fost dintre cele mai bulversante). Dimpotrivă: vorbesc extraordinar de frumos despre România şi despre români (…).”[6]

Pe Reimar Alfred Ungar îl aflăm cu numeroase traduceri din autori români. În anul 1989 a tradus volumul de versuri Demnitatea trandafirului, semnat de Ion Mircea, unul dintre membrii fondatori ai grupării și revistei studențești de cultură Echinox.[7] Scriitoare pentru copii, Ricarda Terschak, crescută, copilărită și formată în Sibiu, a publicat de asemenea în ambele limbi. Cavaler al Ordinului național „Pentru Merit”, din 2000, „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”, a publicat la rândul său mai multe volume de versuri, schițe sau povestiri în română și germană.

Revenind la acțiunea „Cenaclul ‘88”, Inspectoratul Județean Sibiu raporta Comitetului Judeţean al P.C.R. că „spre deosebire de ediția anterioară, care s-a desfășurat în primăvara anului trecut în comuna Cîrța, județul Sibiu, în cazul actualei întâlniri s-a constatat din partea organizatorilor tendința de a acționa pe cont propriu, prin relații personale, aceștia limitându-se doar la informarea de principiu a Comitetului județean Sibiu pentru cultură și educație socialistă cu privire la data și programul activității respective.”[8]

În aceeași notă sunt aduse și critici care-l vizau pe însărcinatul Comitetului județean de cultura, Ungar Alfred Reimar, directorul Centrului de librării Sibiu, care s-ar fi limitat la „o prezență formală, pasivă, fără a avea intervenții de tare și coordonare.” Organul de cultură Sibian, „care în anul precedent a fost prezent pe tot parcursul acțiunii printr-un reprezentant special desemnat, nu a acordat cu prilejul ediției actuale suficientă atenție coordonării și supravegherii întâlnirii, facilitând astfel acțiuni neoficiale din partea organizatorilor.”[9]

Programul întâlnirii a cuprins un cenaclu literar, organizat în după-amiaza zilei de 13 mai în incinta liceului pedagogic din Sibiu, o masă rotundă care s-a ținu la Căminul cultural din Cisnădioara în ziua de 14 mai și un moment cultural desfășurat la aceeași locație, în seara zilei respective.

Doctor în filologie (2003) cu teza Receptarea operei lui Bertolt Brecht în România, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Udo Peter Wagner, „aflat în baza noastră de lucru pentru concepții naționalist ostile”, a organizat întâlnirea de la Liceul Pedagogic, cât privește cazarea la Cisnădioara, aceasta „a avut la bază un aranjament personal cu preotul Binder Dietrich din localitate, fără informarea prealabilă a Episcopiei evanghelice din Sibiu, care aprobă cazările la Casa de odihnă a bisericii evanghelice.[10]

Pentru acest mod de organizare, raporta Inspectoratul Județean de Securitate, „conducătorul acțiunii a fost atenționat atât de conducerea organelor de cultură din județ cât și de factorul competent de la episcopia evanghelică care, de altfel, la solicitarea noastră, a interzis organizarea oricăror întâlniri oficiale sau distractive în incinta locului de cazare, așa cum se preconizase inițial.”[11] În cele din urmă, programul s-a desfășurat „fără a rezulta aspecte deosebite, atitudini sau manifestări necorespunzătoare” din partea celor care au luat parte la eveniment. „(…) O impresie deosebită a lăsat participanților cenaclul literar de la Liceul Pedagogic, în special contribuțiile literare prezentate de unii din elevii școlii.”[12]

Din controlul prin mijloacele T.O., după aprecierea Securității, „a rezultat că dintre participanții care au citit din proza sau poeziile lor, unii au prezentat lucrări conținând și idei sau jocuri de cuvinte sub substrat interpretativ.”[13] Astfel, despre Wolfgang Koch, profesor din capitală, se informa că:

„referindu-se într-o proză scurtă la comuna Motiș, județul Sibiu, care ar fi situată «la sfârșitul lumii», apreciază că «de aici nu există scăpare», cu trimitere la ideea plecării din țară a populației săsești din mediul rural”, scriitorul, publicistul și traducătorul Helmut Britz, redactor la Neue Literatur din București, „referindu-se într-un aforism la o figură de basm din literatura germană, condamnată a sta închisă într-un turn de fortăreață, menționează metaforic că aceasta .înfometată, «strigă după carne», iar Michael Astner, student în municipiul Iași, se raport că „într-o poezie eliptică, intitulată «Aștept», menționează : «Eu aștept pe drumuri goale, mă uit în oglinzi goale, văd capete goalei Există speranțe de remediere, dar minime». Acesta a fost semnalat la I.J. Iași al M.I. pentru luarea unor măsuri de verificare.”[14]

În cadrul mesei rotunde desfășurată în ziua de 14 mai, participații au avut la bază prezentarea unor lucrări proprii, apoi s-au oprit asupra unor probleme legate de calitatea recenziilor și a criticii în spațiul literaturii de limbă germană din țară.

„Ideea de bază desprinsă, susținută, printre alții, de Ștefan Sienerth și Joachim Wittstock, ambii cercetători la Centrul de Științe Sociale Sibiu, precum și de Franz Hodjak, lector la editura «DACIA» din Cluj-Napoca, a fost aceea că în condițiile în care unii comentatori occidentali vehiculează tot mai intens ideea că «elita autorilor de limbă germană a plecat din țară și că literatura germană din România ar fi în curs de dispariție», specialiștilor din acest domeniu și în special criticilor literari le revine sarcina-a de a se ocupa cu deosebită seriozitate și cu metode științifice de relevarea valențelor literaturii germane contemporane din România, făcând abstracție de unele animozități și neînțelegeri subiective între autori și critici.”[15]

În continuare, „mai mulți critici literari prezenți au ridicat problema că revistele și editurile de limbă germană, în special Neue Literatur, adoptă uneori o atitudine prea rezervată în privința publicării de critici și recenzii la lucrările diferiților autori.”[16] Spre sfârșit, „când discuțiile au divagat în sfera particulară”, profesorul Helmut Beitz a afirmat că „tinerețea lui a stat sub semnul tiraniei tatălui său, un aderent al ideilor fasciste în cel de al doilea război,” fiind întrebat ce înțelege el în prezent, în actualele condiții, prin «fascism», „cel apelat a refuzat să dea un răspuns și discuția pe această temă nu a evoluat.” [17]

Din controlul prin mijloace T.O. a celor care au participat la evenimentul desfășurat în localitatea Cisnădioara mai aflăm că „abordându-se apoi problema scriitorilor disidenți din U.R.S.S. și Cehoslovacia, se fac referiri și la autorii de limbă germană din țara noastră care s-au stabilit în occident, pozând acum în «victime», fără a renunța însă la atributul de «autor german de origine română» cu care-și semnează lucrările și care este exploatat de propagandă.”

Cei prezenți, rezultă din interceptări, „condamnă asemenea atitudini, exemplificând cu cazul scriitoarei Herta Muller din Banat, stabilită în R.F.G., în legătură cu care presa din R.F.G. face în prezent un «caz» disproporționat față de calitatea ei artistică submediocră, făcând trimitere la grupul «disident» din care aceasta ar fi făcut parte în țară.”[18] I

nteresante sunt și afirmațiile lui Claus Stephani, suspectat că ar fi fost colaborator al securității sub numele de cod „Mircea Moga”, cu referire la scriitoarea, laureată a premiului Nobel pentru literatură în 2009, Herta Muller: „pentru ce erau ăștia «disidenți», pentru ce luptau? Ce voiau de fapt? Că nu li se dădeau pașapoarte să plece? Uite că li sau dat și acum pozează tot ca «victime» și «persecutați ai literaturii germane din România»”.[19]

În luna mai a anului 1989 s-a organizat la Sibiu, în cadrul Centrului de științe sociale, o întâlnire între autori de literatură în limba germană, la care „au participat tineri sau deja consacrați, critici literari si un colectiv de cinci redactori de la revista Neue Literatur din București (…).”

Manifestarea a mai cuprins o șezătoare literară realizată în seara zilei de 6 Mai la căminul cultural din comuna Alțâna, județul Sibiu. Sibiu, în cadrul căreia un număr de 9 autori din București, precum și din județele Sibiu si Maramureș au prezentat lucrări proprii în versuri sau proză scurtă. Acțiune realizată de redacția Neue Literatur în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, filiala Sibiu.[20] De altfel, aceasta a fost printre ultimele acțiuni de acest gen desfășurate de scriitorii germani sub dictatură.

Întâlnirea de la Centrul de Științe Sociale din Sibiu, nu a ridicat probleme deosebite, la șezătoarea literară din Altâna însă „au fost prezentate, printre altele, și unele lucrări cu conținut interpretativ, de nuanță naționalistă.”[21] Astfel, Koch Wolfgang, în lucrarea de proză scurtă denumită „Moțiș”, referindu-se metaforic la satul cu același nume din județul Sibiu, „a încercat să sugereze «sfârșitul» satului ardelenesc locuit de populație de naționalitate germană, ultimul sătean sinucigându-se, pentru că oamenii au plecat în toate direcțiile», părăsind satul situat la «capătul lumii, de unde nu există mai departe».”[22]

Edith Feleki-Dengel, scriitoare și profesoară de limba germană, în localitatea Altâna, „a încercat să sugereze în lucrarea de proză scurtă – încă nepublicată – intitulată «La săniuș», românizarea treptată a populației germane din comuna Altîna, lipsa de interes a copiilor pentru învățarea limbii germane, pe care ea la școala din localitate o predă astăzi ca «limbă străină».”[23]

La rândul ei, poeta Renate Storch din capitală, ar fi sugerat în două poezii „monotonia vieții cotidiene pentru cei ce încă «nu și-au împachetat lucrurile» (n.n. în vederea plecării definitive din tară), constând în îmbrăcarea în grabă dimineața, plecatul la muncă, statul la cozi pentru procurarea «puținului necesar vieții» si culcatul seara, după un pahar cu vin, care încheie o zi epuizantă.”[24]

Cu un traseu izolat în perioada regimului comunist, datorită moștenirii ideologiei fasciste, cum era incriminată, literatura germană din România a fost timp de patru decenii în vizorul autorităților, alertate de presupusă propagare a naționalismului pan german în rândul intelectualilor de la noi din țară. Nu este de mirare că fiecare acțiune organizată de comunitatea germană din România a fost atât de minuțios analizată.

Revista Apel la memorie (anul II – nr. 4-5/decembrie 2019)


[1] ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 8684, vol. 6, f. 44

[2] Ibidem, f. 45 f, v.

[3] Ibidem, f. 47.

[4] Ibidem, f. 28

[5] Ibidem, ff. 29 – 30

[6] Cosmin Dragoste, Literatura germană din România, istoria şi critica, în Scrisul românesc, serie nouă, anul VII, nr. 5 (69) 2009, p. 22.

[7] Gellu Dorian în dialog cu scriitorul Ion Mircea, în Hyperion, anul 30, nr. 1-2-3 (213-214-215), 2012, p. 3.

[8] ACNSAS, dosar nr. 8684, vol. 6, f. 32.

[9] Ibidem, ff. 32, 33.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem, f. 23.

[12] Ibidem, f. 24

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem, f. 24, 25.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem, f. 26.

[19] Ibidem.

[20] ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 8677, vol. 3,f. 210

[21] Ibidem, f. 211.

[22] Ibidem.

[23] Ibidem.

[24] Ibidem, f. 212.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *